Blog Cecilia Angheluta

< Inapoi

Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie privitoare la buna credinta

04-07-2006         Tipareste        Trimite prin email

ROMANIA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE SECTIA CIVILA SI DE PROPRIETATE INTELECTUALA Sedinta publica de la 11 octombrie 2005 S-au luat in examinare recursurile declarate de paratii M. B. prin Primar General, S. D. si V. S., de intervenientii N. S. , P. A., impotriva deciziei r. 158/A din 11 martie 2003 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a III a civila. La apelul nominal facut in sedinta publica s-au prezenat recurentul parat S. D prin avocat R. C., recurenta intervenienta N. S., personal, intimatele reclamante B. A. I. A, F.M. M. personal si asistate de avocat D. A. Au lipsit. recurentii parati V. S. si M. B. prin Primar General, intimatii intervenienti P. A. si B. C. precum si intimata parata SC R. SA. Procedura legal indeplinita. Magistratul asistent a facut referatul cauzei, invederand ca recurentii S. D. si V. S. nu s-au conformat obligatiei de achitare a taxei judiciare de timbru, dispuse de instanta, prin incheierea de sedinta de la 25 ianuarie 2005. Recurentii mai sus mentionati au depus taxa legala de timbru achitata la valoarea contractelor de vanzare cumparare. Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, Inalta Curte a constatat pricina in stare de judecata si a acordat cuvantul in dezbaterea recursurilor. Reprezentanta recurentului parat S. D. a pus concluzii de admitere a recursului , casarea deciziei civile nr. 158/11.03.2003 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti sectia a III a civila si a sentintei civile nr. 677/11.03.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a IV a civila ca netemeinice si nelegale si, pe fond, respingerea actiunii reclamantelor ca neintemeiata. Recurenta intervenienta N. S. a solicitat admiterea recursului fosmulat de aceasta pentry motivele arate in notele scrise pe care le-a depus la dosarul cauzei. Avocat D. A., reprezentata intimatelor reclamante B. A. I. A si F. M. M, a pus concluzii de respngere ca nefondate a recursurilor declarate in cazua pentru motivele ce au fost invederate in intampinarea si notele scrise depuse la dosar. INALTA CURTE Deliberand , in conditiile art. 256 C.pr. civ., asupra cauzei civile de fata , a retinut urmatoarele: Prin cererea formulata la data de 13.12.1999 si inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamantele A. I. A. si F. M. M. au solicitat in contradictoriu cu paratii C.G. M. B., S. D. , si V. S. sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare nr. 88/112/1996 si nr. 221/11125/1999; sa fie obligati paratii sa lase in deplina proprietate si posesie imobilul situat in str. F., s. 1, sa se dispuna inscrierea dreptului de proprietate in registrul de transcriptiuni; sa fie obligati paratii la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces. Tribunalul Bucuresti, prin sentinta civila nr. 677 pronuntata in dosarul nr. 6295 la 29.04.2002,a admis in parte actiunea formulata de reclamantele de mai sus in contradictoriu cu paratiii C. G..M. B., S. D., V. S. si intervenientii B. C., N. S. si P.A; a constatat nulitatea absoluta a contracelor de vanzare cumparare nr. 88/112/1996, incheiate intre paratii persoane fizice , pe de o parte si SC R. SA., pe de alta parte iar in ceea ce priveste contractul cu nr.X incheiat intre parata V. S. si P.M. B, prin SC R. SA; au fost obligati paratii sa lase in deplina proprietate si posesie imoblilul situat in str. F. , sector 1, format din teren si constructie; a fost respins capatul de cerere privind retranscrierea dreptului de proprietate in registrul de transcriptiuni imobiliare; a admis in parte cererea de chemare in garantie; a fost obligata SC R. SA sa restituie catre paratul Sarafoleanu Dorinel suma de 34.232.011 lei ; a fost respinsa cererae formulata de V. S. impotriva SC R. SA ., ca nefondata. Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca recamantele sunt descendente ale proprietarului initial, ca P. M. B. si SC R. SA au recunoscut implicit dreptul de proprietate al reclamantului , ca partile contractante erau in cunostinta de cauza cu privire la faptul ca s-a vandut bunul altuia , cata vreme casarea hotararii initiale s-a dispus doar pe considerentul ca instantele nu erau competente sa judece asemenea cauze, astfel incat contractele incheiate sunt nule. Impotriva sentintei nr. 677 din 29 Aprilie 2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti au declarat apel paratii M. B. prin Primar General, S. D. si V. S. si intervenientii N. S. , B. C. si P. A. Curtea de Apel Bucuresti sectia a III a civila prin decizia nr. 158 A din 11 Martie 2003 a respins exceptiile invocate in cauza si apelurile declarate de paratii M. B. prin Primar General, S. D. si V. S. si de intervenientii N. S. , B.C si P. A. , ca nefondate. Pentru a se pronunta astfel instanta de apel a retinut: Potrivit art. 15 lit r din Legea 146/1997 cererile introduse de proprietarii sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice in perioada 06 Martie 1945 22 Decembrie 1989, precum si cererile accesorii si incidente sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru si, fata de prevedrile art. 1 alin 1 din OG nr. 32/1995, de a aplica timbrul judiciar. Pentru aceste considerente exceptia de netimbrare a fost respinsa ca nefondata. Calitatea procesuala semnifica titlul care confera unei persoane de a adduce in justitie dreptul a carui sanctiune se cere, reclamantele facand dovada calitatii procesuale asa incat s-a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale active. Actiunea in revendicare eset acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Legea nr. 10/2001 reprezinta legea-cadru in material restituirii imobilelor preluate abuziv in perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989. Art. 47 alin 1 se refera la soarta actiunilor in curs de judecata la data intrarii in vigoare a legii de reparatie, dispozitie aplicabila si in prezenta cauza, intrucat cererea de revendicare a fost depusa la 13.12.1999. S-a mai retinut ca apelantii si-au intemeiat apararea prin invocarea bunei credinte la incheierea la incheierea contractelor avand convingerea ca adevaratul proprietar este statul. Pentru a cunoaste daca o persoana a actionat cu buna credinta, trebuie avute in vedere toate actiunile care se refera la diligenta la data incheierii actului juridic respective informarea asupra situatiei juridice a imobilului. Cumparatorii si-au asumat riscul de a incheia actul cu un neproprietar, fiind instiintati in prealabil prin notificari despre faptul ca reclamantele se considera a fi adevarate proprietate al eimobilului si ca intentioneaza intreprinderea deemrsurilor necesare pentru recuperarea imobilului, astfel incat buna credinta invocata de cumparatori nu subzista. Imobilul a fost preluat de stat fara titlu valabil, iar contractele de vanzare-cumparare sunt lovite de nulitatae absoluta fata de dispozitiile art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001. Hotararea judecatoreasca isi produce efectele doar asupra partilor litigante asa incat chemarea nechemarea in judecata a coindivizarei S. L este lipsita de relevanta. Impotriva deciziei pronuntate in apel au declarat recurs paratii M. B prin Primar General, S. D. si V. S si intervenienta N.S. M. B. prin Primar General a adus critici intemeiate in drept pe prevederile art. 304 pct. 9 vizand urmatoarele aspecte: Nu poate fi retinuta reaua credinta a vanzatorului sau a cumparatorului deoarece primul a instarinat ceea ce-i apartinea in mod valabil existand si o hotarare definitive si irevocabila in acest sens, iar in aceste conditi cumparatorii au avut certitudinea ca dobandesc de la adevaratul proprietar. Recurentul S. D. a aratat in motivare ca aincheiat contractul de vanzare-cumparare cu buna credinta la data de 25.10.1996, data la care nu se afla nici un litigiu pe rol cu privire la apartamentul cumparat, nu exista notata nici o interdictie de vanzare. Mai arata ca penyru a stabili nulitatea absoluta a unui contract terbuiesc analizate conditiile de forma si de fond la data incheierii acestuia, lucru pe care instantele de fond si apel nu l-au facut, iar in cele ce priveste buna credinta aceasta a fost dovedita si nu prezumata. Recurenta V. S. a formulat critici cu privire la decizia instantei de apel intemeiate in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr. civ. aratand in esenta ca a cumparat cu buna credinta apartamentul nr. 1 de l aparter ce face parte din imobilul in speta. Motiveaza ca buna credinta rezulta atat din faptul ca a respectat dispozitiile Legi nr. 112/1995, cat si a faptului ca la momentul incheierii contractului a fost convinsa ca adevaratul proprietar era Statul Roman. Mai invedereaza ca nu a primit niciodata vreo notificare despre care s-a facut vorbire de catre reclamante. Asadar considera ca reclamantele sunt indreptatite la masuri reparatorii ce se stabilesc numai prin echivalent , in situatia in care imobilul a fost instrainat fostului chirias cu respectarea legii 112/1995. Recurenta intervenienta N.S. arata ca instantele au aplicat gresit dispozitiile legale in vigoare pornind de la o gresita interpretare a normelor incidente. In acest sens se considera ca cel putin sub aspectul capatului de cerere privind revendicarea , trebuia satisfacuta cerinta timbrajului la valoarea obiectului pretentiilor intimatilor. Pe fondul cauzei invedereaza ca in mod gresit instanta a retinut din probatoriul administrat reaua credinta de care se bucura acestia. Analizand motivele de nelegalitate si cele de netemeinicie invocate de recurenti se constata ca acestea sunt commune astfel incat , procedand la sistematizarea lor, Inalta Curte urmeaza sa respinga recursurile ca nefondate pentru urmatoarele considerente: Judecatoria sect. 1 prin sentinta civila nr. 89523 din 07 septembrie 1993 , a admis actiunea in revendicare imobiliara formulata de L. M. D, B. A. si F.M in contradictoriu cu P. M.B. si SC RAVL si drept consecinta, au fost obligati paratii sa lase reclamantilor in deplina proprietate si posesie imobilul situat in str. F, s 1. Fata de continutul deciziei nr. 186 de al 19 ianuarie 1996 pronuntate de instanta suprema reclamantele au notificat in iulie 1996 pe chiriasii din imobil, respectiv pe V.S, P. A. si S. D., notificari ce au fost inmanate destinatarilor astfel cum reiese din confirmarile de primire a scrisorilor recomandate cu nr. 896, 897 eliberate de oficiul postal. Reclamantele i-au incunostintat pe paratii persoane fizice ca vor face toate demersurile pentru restituirea in natura a imobilului situat in str. F. ,s 1 si ca eventualele acte de vanzare-cumparare a apartamentelor ocupate vor fi considerate nule. Recurentii si-au intemeiat apararea prin invocarea bunei credinte, art. 1899 C.civ la incheierea contractelor, avand convingerea ca adevaratul proprietar era statul. Or, cumparatorii au fost incunostintati prin notificari , despre faptul ca reclamantele se considera a fi adevaratele proprietare ale imobilului preluat anuziv de stat prin aplicarea decretului nr. 92/1950 si ca vor face toate diligentele pentru retrocedarea acestuia. In atare situatie cumparatorii si-au asumat riscul de a incheia actul cu un neproptietar asa incat buna credinta invocata in toate fazele procesuale, nu subzista. Pe cale de consecinta, contarctele de vanzare-cumparare sunt lovite de nulitate absoluta fata de dispozitiile art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001, deoarece imobilul in cauza a fost preluat de stat fara titlu valabil, iar cumparatorii au fost de rea credinta, cata vreme cunosteau ca reclamantele posedau titlu de proprietate si ca si-au exprimat, in scis, intentia , intreprinderii de demersuri in vederea revendicarii imobilelor in cauza. Pentru a le putea fi retinuta buna credinta, aceasta trebuia sa coexiste alaturi de buna credinta a vanzatorului, ori in cauza de fata, nu poate fi vorba de asa ceva, avand in cedere ca inca din anul 1993, reprezentantii P. M. B. si SC RAVL aveau cunostinta de existenta titlului de prorietate al reclamantilor, iar din anul 1996, acest lucru a ajuns si la cunostinta recurentilor-parati. Devine astfel evidenta coniventa frauduloasa a acestora , care cunoscand situatia reala a imobilelor revendicate incheie actele de vanzare-cumparare , in baza Legii 112/1995, ignorand in mod vadit rau intentionat, cererile de revendicare , notificarile si toate demersurile de pana atunci, intreprinse de intmata-reclamanta. Cat priveste motivul de recurs, invocat de recurenta-parata N. S, cu privire la exceptia netimbrarii la valare obiectului litigiului, correct instanta de apel a retinut ca potrivit art. 15 , lit r) din Legea 146/ 1997, cererile introduse de prorietari pentru revendicarea imobilelor nationalizate , sunt scutite de taxa de timbru. Pentru aceste considerene recursurile declarate de parati M. B. prin P. G., S. D. si V. S. si interveniena N. S , se privesc a fi nefondate.

Rezolvare:



PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de M. B. prin Primar General , S. D. si V. S. si respectiv intevenienta N. S. impotriva deciziei nr. 158/A/11.03.2003 a Curtii de Apel Bucuresti sectia a III a civila.

NOUTATI LEGISLATIVE

LEGATURI UTILE